Ma gandeam intr-o zi….privind printr-una din ferestrele proaspat spalate ale cladirii de birouri in care lucrez… cat din ceea ce vad prin acest geam, oricat de curat ar fi, este real si cat din ceea ce este real reusesc eu sa vad, sa patrund… Cate din deciziile care m-au adus aici mi-au apartinut in totalitate si cate au fost dictate cumva de ceva mai presus de controlul meu uman… Exista oare liber arbitru?
Este bine ceea ce fac? Este rau? Merg in directia corecta? Oare ce decizie sa iau? Oare cum ar face altcineva in locul meu?… sunt intrebari pe care ni le punem in mod obisnuit, zi de zi, cei mai multi dintre noi. Dar ce influenta are in luarea acestor decizii liberul arbitru? In definitiv, ce este acest „liber arbitru”?
Nesiguranta este un aspect al conditiei umane care nu poate fi evitat. Majoritatea deciziilor noastre se bazeaza pe experienta anterioara care decide in legatura cu evenimente cu o probabilitate mai mare sau mai mica de a se intampla in viitorul mai apropiat sau departat. Totusi, nu suntem computere capabile sa faca un calcul probabilistic elaborat….ca cel de pe biroul meu de exemplu… Mai este ceva, acel sentiment care apare uneori ca „trebuie sa fac asa” sau „nu trebuie sa fac asa”, lucruri pe care nu le putem explica dar care de multe ori determina decizii importante care ulterior se valideaza prin cursul evenimentelor, dar nu pot fi explicate logic.
Indiferent cum l-am defini, liberul arbitru este o caracteristica specific umana si ne ofera capacitatea de a lua decizii independente de mediu si implicatiile lui referitoare la actiunile noastre. Este un subiect care a dat multă bătaie de cap filozofilor din toate timpurile. Mai nou, acest concept se afla si in atentia oamenilor de stiinta. De fapt, conceptul se află la intersecția intereselor și obiectului de studiu al filozofiei, neuroștiințelor, eticii si teologiei. Ca urmare, o definitie a liberului arbitru poate fi data din punctul de vedere a fiecareia din aceste discipline.
Si totusi, revenind, ce este „liberul arbitru”?
Incercand o definitie simpla, ar putea fi capacitatea de a actiona intr-un anumit mod sau in altul, fara ca decizia sa fie cumva influentata de o predeterminare anterioara, de orice natura ar fi ea. Cu alte cuvinte, presupunand ca ar fi posibil ca aceleasi conditii sa se repete, pana la cel mai mic detaliu, am fi capabili sa facem o alegere diferita doar dacă suntem dotati cu liber arbitru.
Sau, am putea crede ca liberul arbitru este doar o iluzie. Atunci, din acest punct de vedere inseamna ca exista doar iluzia liberului arbitru dar in realitate deciziile ar fi predestinate. In acest caz, momentul prezent s-ar datora in intregime unor „cauze initiale” din care realitatea prezenta a evoluat intr-un mod bazat strict pe legi cauzale. Inclusiv Albert Einstein isi exprima parerea referitoare la liberul arbitru: „Daca Luna, in rotirea ei eterna în jurul Pamantului, ar avea constiinta de sine, s-ar simţi profund convinsa ca se misca pe calea ei, din propria vointa. In acelaşi fel, o fiinta daruita cu o intelegere mai profunda şi o inteligenta mai ascutita ar privi omul si actiunile lui si ar zambi vazand ca omul are iluzia că actioneaza potrivit vointei sale libere.”
Din punct de vedere filozofic si religios ideea ca Universul este un sistem determinist (bazat in intregime pe relatia cauza-efect) a fost enuntata atat in occident cat si in orient. Filozofii greci Leucip si Democrit au fost primii care au teoretizat ca toate procesele lumii au loc datorita interactiunilor mecanice ale atomilor. In occident, acesta este asociat cu fizica newtoniana, care descrie toata materia fizica a Universului inconjurator ca operand dupa un set de legi clare si stabile. Ipoteza conform careia o data ce au fost stabilite conditiile existentei Universului restul istoriei acestuia urmeaza in mod inevitabil este asociata cu fizica newtoniana si este denumita ipoteza „bilei de biliard”.
Studiile experimentale ale lui Benjamin Libet, cercetator in cadrul facultatii de fiziologie al Universitatii din California – San Francisco au aratat ca liberul arbitru este doar o iluzie si deciziile sunt luate de creier in mod direct si nu de sinele constient al persoanei.
Din punct de vedere filozofic, religia crestina vede Divinitatea ca o forta creatoare a lumii intregi. Omul, ca fiinta creata, nu are posibilitatea de a-si modifica natura ci doar de constientizare a propriilor limite, de explorare a lumii deja create.
Din punct de vedere spiritual, existenta liberului arbitru implica faptul ca omul poate fi orice isi doreste sa fie in orice moment al vietii sale. Ca urmare, pot presupune ca am de ales doar intre acele capabilitati care se afla in sfera mea de dezvoltare, corespunzatoare unui anumit moment din evolutie, ceea ce inseamna ca puterea de a alege este diferita pentru fiecare in parte si este influentata de experienta personala, nivelul de cunoastere, dotarile genetice etc. Sau pot considera ca alegerile mele nu sunt limitate de conditii externe si de moment, nu ma voi raporta la ele si voi lua decizia libera de aceste constrangeri.
Dintr-o alta perspectiva spirituala, cea buddhista de exemplu, aceasta putere de a alege modul de manifestare (vehiculul cu care ajungem la destinatie) se numeste dharma iar consecintele generate de alegerea facuta (raportarea alegerilor efectuate la legile naturale) se numesc karma.
Daca in atingerea scopului, se fac greseli care duc la incalcarea legilor naturale (actiunea/dharma) atunci, inevitabil, apare o reactie universala de „reglare” a acestor greseli prin lectii asimilate cu suferinta umana (reactiunea/karma). Odata realizata actiunea, reactiunea este inevitabila dar nu neaparat imediata. Posibilitatea noastra de control se poate manifesta doar asupra actiunii, urmand ca reactiunea sa fie inevitabila. Deci fiecare om este liber sa actioneze dar, o data ce a savarsit actiunea respectiva va trebui sa suporte consecintele faptelor sale. Din acest motiv, buddhismul sustine ca scopul reincarnarilor este evolutia si lantul nesfarsit de reincarnari nu se rupe decat in momentul consumarii tuturor reactiilor karmice ale Universului la incalcarea legilor naturii. Deci, manifestarea liberului arbitru in luarea unei decizii poate constitui un punct de plecare pentru realizari si evolutie sau poate fi o modalitate de a involua. In fiecare incarnare, omul „se va lovi” de manifestarea acestor situatii nerezolvate aferente altor incarnari, de pe nivelul de cunoastere si intelegere aferent existentei actuale. Ca urmare, scopul este atingerea unui nivel de evolutie in care toate deciziile vor fi luate in concordanta cu legile naturale (iluminarea) care va putea duce la fuzionarea entitatii ca fiinta atemporala cu personalitatea (aspectul incarnat, manifestarea entitatii). Rezultatul, este un initiat care este in permanent contact cu Divinitatea si legile Universului si se conduce dupa aceste legi.
Buddha nu priveste ca fatalist faptul ca starea actuală a omului este datorată unor conditionări anterioare determinate de personalitati si existente anterioare, ci mai degrabă ca pe un lucru corect din punct de vedere universal. Nu avem absolut nici un motiv să ne lăsăm viata la voia întamplarii dar nici nu putem sa ne croim destinul doar prin noi insine in lipsa gratiei divine.
Profesorul Patrick Haggard, unul din cei mai reputati savanti din Marea Britanie in domeniul neurostiintelor, explica implicatiile sociale ale iluziei sau existentei liberului arbitru: „astazi intelegem care zone ale creierului sunt responsabile de comportamentul impulsiv si care zone conduc la inhibarea acestui comportament. Ce se intampla atunci cand o persoana comite o crima si se descopera apoi ca exista o leziune in acea zona? Este acea persoana raspunzatoare pentru actiunile sale? Oare daunele provocate masinariei cerebrale sunt suficiente pentru a ne scuti de responsabilitatea actiunilor noastre? Nu stiu”. In sprijinul indoielilor profesorului Haggard putem aduce cazul barbatului prezentat pentru prima data in revista The Lancet in 2007 care traieste si functioneaza normal cu doar 10% din substanta cerebrala manifestand un IQ de 84.
Am putea adauga…o persoana bolnava mintal, are liber arbitru? Sau privit din perspectiva buddhista mentionata anterior, produce karma prin actiunile sale? Greu de spus, desi la aceasta intrebare, un calugar buddhist ar raspunde probabil ca boala mintala de care sufera subiectul este evident consecinta karmei sale manifestata in viata actuala.
Ce putem deduce din situatiile de mai sus este ca, datorita evolutiei, pur si simplu apar manifestari noi, care nu au nici o legatura cu vreo proprietate a elementelor componente si care nu pot fi in nici un fel deduse prin simpla cumulare a caracteristicilor sau capabilitatilor acestora. Ca urmare, este firesc ca materia, ajunsa la complexitatea unei retele neuronale, sa capete o noua proprietate: analiza optiunilor existente ca un mijloc de evolutie.
Cel mai probabil, ca fiinte umane, am ajuns pe o treapta superioara de evolutie care ne permite sa reflectam asupra mediului in care traim si sa luam decizii.
Deci, dacă liberul arbitru este văzut în accepțiunea sa filozofică sau spirituala, nu putem decide clar asupra existentei sau non existentei sale.
In final, privit din punct de vedere social, Horace Brushnell descria fenomenul astfel: „Oamenii ating mereu, fără să-şi dea seama, mecanismele care ii pun pe ceilalti in mişcare; fara orice gand, intentie sau macar cunostinta despre fapt, un om îi conduce mereu pe altii după el. (…) Există două tipuri de influenta in om: cea activa şi voluntara, respectiv cea inconstienta; cea pe care o exercitam intenţionat sau în încercarea de a-l influenţa pe celalalt – fie ca este prin invatare, argumentare, convingere, amenintare, oferte, promisiuni, dovezi – şi cea care o emitem fara sa ne dam seama.”
Fara un ajutor permanent care să ne ghideze, fara o lege universala care sa ne calauzeasca si fara o intelepciune universala care sa ne direcţioneze, ar fi o lume trista pentru un biet muritor care incearcă sa-si menţină echilibrul in mijlocul acestui univers despre care are atat de putine informatii…oricat de curat ar fi geamul prin care privim…